Omagiu poetului meu sublim

Coaliția luminată Înfuriată se arată Deodată Să-i dăm nivel minus douăzeci \"Așa, Nichifore, poate pleci, Dă-te-n dovleci\" Sunt discriminat de poeții confrați De parcă am dinți deocheați Și ochi deșucheați. Vorbesc deodată vulgar pentru ei Mă simt ca măgarul între ponei, Hienă-ntre lei. Dar știu că în lume obscen se vorbește Acolo rahatul pe stradă mustește Și pute a pește. Sunt cinci mii de oameni, citesc poezie pe-aici Sunt treizeci de texte-nvelite-n sclipici Eu sunt licurici Luminez cu popoul sclipiciul poetic Înjur mai mereu alfabetic Rahatul sintetic. Nu vreau să mi-o luați în nume de rău sau de bine Nu vreau ca să știți tot ce zace în mine Zic vorbe străine. Sunt vorbe-auzite și date De lume-acceptate Și nefinisate.