Cateva pastile de lecitina si totul va fi bine...

Ma ineci cu picaturi repezi in valuri cu iz de hellas dulce.

Te infrupti din al meu miros de gorun, nestiutor de multe.

Imi bantui sufletul si-mi rapesti linistea suflarii, reprosand mereu amintirea durerii.

Poate vei primi in dar de pasti o tava, cu oua rosii si sufletul meu ca sufleu, inecat in mirodenii asezate in rambleu.

Poate vei fi satisfacut, stiind ca m-am retras in abis de intuneric ca sa-ti recapti tu, luminozitatea chipului, candva pierduta intr-un accelerat supraaglomerat.

Nu esti fericit stiind ca m-am supus?

Asemeni oracolului, imbratisez raceala ploii de toamna si plang dupa o pereche de ochi de ametist ce par a se sterge din mintea mea…

Sper doar ca invierea unei clipe demult apuse sa fie mereu reincalzite intr-o temnita bine pazita… Cateva pastile de lecitina si totul va fi bine…