Nemes Alexandra-Daniela

ma uit si privesc in gol dar nu vad nimic privesc atent ceva ceva ce nici nu vad prea atent privesc pentru a putea vedea.

priveam cerul intr-o zi si ma gandeam... oare cat e de pur acest albastru minunat si cum stam sa ma gandesc usor vedeam ca se lasa seara...fiorii m-au adunat. si unde mai era acum enigma

ce de fericire... asa de multa incat radeam si toate zburau... in jurul meu le invarteam am ras asa de tare incat vocea mea rasunatoare de perete s-a izbit si cand m-am uitat mai bine de

as vrea sa mai fac macar un pas mi-am pus in gand sa nu ma las... dar parca nici vointa nu ma mai lasa durerea si viata pe mine apasa. vreau sa inaintez in viata peste toate desi stiu ca nimeni

vai de mine,e asa de tarziu! nu mai stiu ce sa mai scriu... viata pe ecran mi-e scrisa, muzica saraca de mult e stinsa. mouse-ul printre randuri ture face telefonul la-ncarcat imi zace haaai

De cate ori in sus privesc Imi pierd ochii in albastrul ceresc. Undeva departe-n zare Inainte de-asfintit... Era un cer minunat si fermecat Si printre norii mari In zeci de culori