Negulescu Cătălin

Domnule Ion Pascal Vlad, eu sunt convins că, în chiar momentele în care scriem aceste rânduri se întâmplă ceva...simplul fapt că scriem, că ne pasă, că folosim diacritice, simplul fapt că există acest site. Mai departe depinde doar de noi, în sensul unui efort solitar, fără o finalitate practică imediat-declarată. În sensul celor spuse mai demult de JFK, ceea ce putem face noi pentru țară este să ne păstrăm noi pe noi înșine în stare de funcționare corectă, să refuzăm fiecare dintre noi mizeriile comerciale și pseudointelectuale pe care ni le servește media. Sunt convins că în final fiecare carte de calitate, fiecare spectacol de calitate, fiecare rând așternut în jurnal sau pe blog, oricât de solitare ar apărea ca întreprindere, se vor coagula într-o nouă atitudine și vor naște prima generație postmodernistă capabilă să (re)nască (în sfârșit) un românism de calitate, non-emfatic, productiv.

Ce revelație! Cărțile lui Doru Davidovici au fost pasiunea copilăriei mele. Într-adevăr, visam cu ochii deschiși citindu-le. Mulțumesc pentru această restituire.

Diana, eseul tău mă ajută. Vine pe o nevoie greu de acoperit în aceste vremuri.
M-ar \"atinge\" și mai bine dacă ai putea detalia mai mult...pe la paragraful 6 am început să te pierd. Vezi, începător fiind în ale filosofiei,, nu pot ține pasul alert. Fii puțin mai socratică și explică ca pentru ingineri...nu că ași fi...Aștept și alte teme.