Aceasta e poezia
aceasta e poezia pe care nu am scris-o ieri am vrut să o aștern pe hartie ascuțisem creionul bine - bine dar literele nu au vrut să vină cu trenul de șapte.
Dimineata
El vine în vis De ce mi-l gonești Dimineață tristă?
De sfârșit
au fost odată ca niciodată sub ciorchine și covată doua case mititele una suflu alta iele doua chipuri de lumină dorul lumii nu-l alină fost-a zbor și fost-a soare poate două
Haiku de toamnă
Nici cer, nici frunze Soarele apune brusc Nimic și nimeni...
Octombrie
O adiere, Frunzele se pierd lin... Am zâmbit amar.
Tinerii...
Tinerii se plimbă cu cărțile în mâini podeaua scârțâie în camera de hârtie afara întunericul se scutură de nori și intră în cer.
Întrebările
când? când? spune, dragoste albă nu, nu sunt albă trebuie... ah, trebuie să plec acum cine? cine? haide, recunoaște, spune adevărul te ascunzi cumva? nu, deloc am întâlnire cu
Jocul
Hai să ne jucăm de-a dragostea eu am să mă prefac că știu pașii iar tu mă vei încuraja să dansez din ce în ce mai repede mai adânc mai complet hai, fii mai
De sfârșit
a fost odată ca niciodată sub ciorchine și covată două case mititele una suflu alta iele două chipuri de lumină dorul lumii nu-l alină fost-a zbor și fosta soare poate două
Iertarile (II)
iartă-mi plecările și venirile și râsul, plânsul, zâmbetul cel pierdut iartă-mă de tot și iartă-mă de mine, de tine iartă-mă pentru ziua de ieri și lumea de mâine pentru ceea ce s-a născut din
Iertarile
Iartă-mă suflete de pământ și de sare iartă-mă căci am uitat ușile și ferestrele deschise prin tine Am adormit sau poate am uitat de pași grei... liniște. După furtună N-a mai ramas
Nu toți vom muri
Nu toți vom muri dar toți ne vom schimba Curg în ploaie mi-s bolnava viselor rupte Sunt jumătate ochi jumătate întreagă Nu-mi vine să cred că poezia nu se mai naște din noi poveștile de
Val
cu mâinile cotul nasul mă prefac că dorm mi-am născut un iubit sunt singură tu singur mă caut în orașul de alb înnoadă-te la celălalt capăt al lumii și lasă-mă câinii mă sfășie până la sânul
Nuanța
îmi zâmbește cu toate cuvintele prima iubire curge dintr-un copil lăngă Biserica Greacă te știu de atuuunci te duc înapoi în sertarul cu amintiri grele acolo spun zeii cald s-a făcut pe
pe nimic
am tăiat vara în cubulețe mici fiindcă iubitul meu a murit mă dau cadou pe un zâmbet aripile răsucite în jurul femeii presimt zborul frunzei fără copac dansează goală
Amară
Cânt într-o seringă de ploaie îmi atingi pe de rost sânul ei rămân dincolo înțelege-mă tinere bătrân nu mai sunt
iar noaptea...
și am impresia că am pierdut ceva drag ceva ciudat ceva parte din mine, ceva parte din noi și iar nu mai știm de unde am plecat dar mergem, mergem să prelungim clipa uităm chemările,
alfa si omega
mă înrămezi într-un colț cu îngeri adio și n-am cuvinte mi le-ai luat tu le vreau înapoi quoi de nouveau ce mai veste-poveste cusută cu ață albă sunt alfa și omega cheia și
murim o singura data in viata
Murim o singură dată în viată cum de ce îti strecor pasul în pat vena tresare să-ti culegi ceva din plânsul ei altfel totul a fost în zadar o seară o viată
el ma certa cu degetele...
el mă certa cu degetele cu focul între cărtile prinse în cuie îti spun drept tocmai am înghitit o doză prea mare de iubire pâna la tine eheeeiii e vreme lungă străinul bate câmpii el nu stie
de ce
si de ce dragostea mea de iarna invelita in fire albe mi-ai murit aseara moarte neagra ma intreb daca am sa fac ziua gri verde sau albastra am ma transform din nou in
calea spre tine
calea spre tine de dincolo de nori, pe linga o ploaie alba si rece calea spre tine, incepe cu o noua zi, calea spre mine, dincolo de o luna plina... se termina in fiecare
