Nedelcu Adela Cristina

Și stai culcat pe el, cu capu-ntro parte, De inima lui doar coaja te desparte, O simți pulsând, a ta mirare E pentru el o înfrumusețare, Pe zi ce trece el se tot înalță, În el încă mai zace o

E frig atât de mare În suflet muribund... Pe lâng-a ta strigare, Ca un ecou eu plâng. Mergând pe a ta cale, Genunchii mi rănesc, Acum urmeaz-o vale, Iar eu mă prăbușesc. Când în tunelul

Un pix iubea o carte, O mâzgălea cu dragoste aparte, Scrisori de dragoste,șoapte d\'amor, Una ce conținea chiar și-un omor... I se sfârșea însă firava lui viață, Căci pasta-i se scurgea la fiece

Soare Bun, picteaz-un nour, Dulce vată monotonă, Dar cor al păsărilor negre Iar dau domolul tonul... Un pom de-abia așteaptă A creangă să se rupă, Un trăsnet fioratic Smulge tăcerea