necoara denisa cezarina

De-ar fi, să vii Chiar și-ntr-o noapte fără vis Eu m-aș visa în Paradis, Dar știu, că tu La mine nu te mai gândești Am ajuns să cred în povești! De-ar fi, să pot Să îți arăt cât te

Știam că voi muri din vina ta Din prima clipă, de cînd te-am privit Știam ca eu voi fi numai a ta Iar tu aveai într-una să mă fi mințit! Știam, c-ai să mă-ngropi, din prima zi Încă de la prima

Nu voi uita nicicând Ce-a fost! Și nici nu voi mai spune O viață dusă fără rost Nu trebuie spusă la lume! Dar eu de azi voi povesti Oricărui om mă-ntreabă Căci viața mea cu bucurii A cum

A cui este vina, Când sufletul moare Și inima plânge Și gândul e trist? A cui este vina, Când zâmbetul doare Și lacrima curge Mai vreau să exist? Pe cine să-nvinui? La cine să zbier? Cine

O inimă de piatră-mi bate-n piept E-atât de rece, și se-aude-ncet Nu-mi mai simt sângele cum curge-n vene Dar îmi simt viața cum trece lent pe lângă mine! O lacrimă aș vrea să mai pot plânge O

Dacă pământu-ar avea glas Să spună tot ce știe Câtă durere a văzut Și câtă veselie, De ar putea să spună el Ce este rău sau bine -Nimeni mai bine nu ar ști Pământule ca tine! Și dacă ai

Dacă soarele ar fi mai mult decât soare Și-ar aduce zi de zi fericire mare Lumea ar iubi mai mult și ar fi mai bună Însă în această lume luna e doar lună. Dacă stelele ar fi mai mult

Tristă-i lumea-n care stau Trist e si pamântul Trist e soarele-ntre nori Trist îmi e si gandul Triste-s florile atunci... La apus de soare Trista sunt ptr ca viata Este trecatoare.