Părăsit pe marginea unei stânci
stau singur si visez si mă târăsc pe brânci
vreau să privesc!
privirea mi-e încetoșată
și simt că mă înec cu apă plată.
un duș de țurțuri peste mâini îmi
Poveste de iarnă,
Cînd îngerii dorm,
Iubita-mi soptește
Cuvinte și-adorm,
În vis ea-mi apare
Frumoasă si blândă,
De vreau s-o sărut,
Am sorti de izbândă?
Privirea-i,surâsu-i,
Dezvăluie tot,
Un cuvant pe-o foaie alba
Rupe ordinea din lume
Si te-arunca in genune
Si te lasa fara nume.
Doar un foc de paie-apare
In a ta fiinta oarba
Un cuvant, te poate face
Sa dispari grabit, in
Merg.
Hotărât să-mi înec ultimele gânduri.
În mână duc o pungă plină, cu ispite, mai noi, mai vechi, toate mi-au lăsat urme adânci, toate au venit și au plecat, toate îmi bântuie minutele
NG