Poezii

Ca un parfum din picătura de rouă te-ai strecurat pe unghii roșii ca macul în stâlpări de noapte primenită, arcuind pe dată cătarea... O, m-ai durut cu-atâta alb și ninsoare scăldată-n petale

NVNeagu Valeriu-Andrei

0

0

Corcodușii-mpreună cu mine se roagă pe linia neștearsă de spațiu și timp și scoarța cea nouă le poartă o plagă - piroane moderne oferite la schimb. Corcodușii-mpreună cu mine se roagă

NVNeagu Valeriu-Andrei

0

0

Printre flori și mere coapte mă strecor ca o torpilă- nu mai car nimic în spate, nu mai vreau să-mi fie milă! Dar deodată foaia albă înșirând pe loc cuvinte ia privirea de mi-o scaldă în

NVNeagu Valeriu-Andrei

0

0

Mâinile de lut plămădesc arzânde Suflete ce-n taină, pe dată, aud Senzații telurice cu inimi absurde- Copii nenăscuți cu stomacul flămând. Pe roți nerotite mă-nvârt ca-ntr-un cerc Între scări

NVNeagu Valeriu-Andrei

0

0

Toamnă, Doamnă și gutui, mă strigă cuvântul și sună chemarea, pe tâmple, pe gene, pe pleoape mă sui- zadarnic încerc să-i aduc alinarea... Toamnă, Doamnă și gutui, pe frunze nemoarte și

NVNeagu Valeriu-Andrei

0

0

Vai, cum mor pe zi ce trece în diluvii de pământ atârnând pe limba rece hieroglife moi arzând! În zadar mă latră câinii mai încoace de-orizont, nu-s chiar ei acolo primii replicați în sânge

NVNeagu Valeriu-Andrei

0

0

Ca un parfum din picătura de rouă te-ai strecurat pe unghii roșii ca macul în stâlpări de noapte primenită, arcuind pe dată cătarea... O, m-ai durut cu-atâta alb și ninsoare scăldată-n petale

NVNeagu Valeriu-Andrei

0

0

Vai, cum mor pe zi ce trece în diluvii de pământ atârnând pe limba rece hieroglife moi arzând! În zadar mă latră câinii mai încoace de-orizont, nu-s chiar ei acolo primii replicați în sânge

NVNeagu Valeriu-Andrei

0

0

Își făcea reclama toporul că e rău si că taie bine atât că a ruginit puțin dar el e nou și de vină este numai brațul care nu l-a luat în seamă și nu l-a ridicat să arate ce poate.

NVNeagu Valeriu-Andrei

0

0

Se caută materia cenușie mărimea XYZ pentru capete pătrate închise cu lacăte aurite tocmai de la ceasul al treilea de către grădinarii habotnici îmbrăcați in piei de oaie.

NVNeagu Valeriu-Andrei

0

0

Ochelarii de cal s-au retras în coconi și-acum se laudă c-au devenit conform uzanțelor canibali reverențioși în Þara lui Papură-Vodă

NVNeagu Valeriu-Andrei

0

0

Luntrașii de carton răsar de cealaltă parte a oglinzii din vene flămânde zvâcnind pe tâmplele deșertului cu negustorii de chihlimbar ce-și laudă marfa la colț de stradă în ritmul ploii

NVNeagu Valeriu-Andrei

0

0

Peștii mor în ramuri crucificați de gloanțele oarbe

NVNeagu Valeriu-Andrei

0

0

parcă și altă dată s-au auzit suspine de sub trotuarele înguste însă acum brațele-nfierbântate șerpuiesc amnezic spre sânii zăpezilor prea albe de-atâta dor

NVNeagu Valeriu-Andrei

0

1

nuferi albaștri închideau petalele în umbra lunii.

NVNeagu Valeriu-Andrei

0

2

în zadar fugiți, Doamnă e-o lume a simțurilor oarbe în care entități semidemonice hăituiesc la infinit peste pântecul voluptos și paradoxal de sterp o iata în sfârșit că din dosul

NVNeagu Valeriu-Andrei

0

2

Frenetic ascult cântec de ciocârlie cum unge brazii precum mirul ce se pogoară pe barba lui Aaron în coloane dorice susținând Universul.

NVNeagu Valeriu-Andrei

0

1

Din Cortul Mărturiei răsună molcom amintiriea urletului de înger oftat de Crist țintuit de șerpii fiecăruia bocet frânt de Fecioară pe mizeria Golgotei sublim loc de veci și de trei ori

NVNeagu Valeriu-Andrei

0

3

Nisipul a-nghițit demult urmele trupurilor noastre doar scoicile mai poartă amintirea nopții de august...

NVNeagu Valeriu-Andrei

0

0

Îmi chem iubirea. O lacrimă se rostogolește în iarbă și se alătură stropilor de rouă; dar eu o deosebesc pentru că e singurul strop fierbinte...

NVNeagu Valeriu-Andrei

0

0

m-am iubit bezmetic pe sub lampadare și luminam frenetic în mii de felinare acu-s batârn și fără vitamine năpădit de tot de amintiri melancolia-mi circulă prin vine cu fel de fel de plăsmuiri

NVNeagu Valeriu-Andrei

0

0

Chiar de-mbătrânesc puțin înainte ori de-ntineresc mult prea devreme continuu teluric s-admir din instincte cum rădăcinile eterne au apucat răsfirate să-mi crească într-o imperială

NVNeagu Valeriu-Andrei

0

0

M-am trezit alergând să cobor cerul pe pământ cu imnul tălpilor goale am rămas numai o clipă dincolo oprit de-o venerabilă vârstă până m-am topit de jos în sus mă trezesc din somn

NVNeagu Valeriu-Andrei

0

0

Ninge cu tine-n fiecare iarnă Și-apoi primăvara-mi înflorești, Te-agăț precum o stea de geană Vara ca să mă iubești. Plouă cu tine-n fiecare toamnă Și la sânul meu te încălzești; Sărut mâna,

NVNeagu Valeriu-Andrei

0

0