tu esti cerul, marea,culoarea
vantul si sarea
esti sunet,duiosie,clorofila
praf pe o fila
gandesti mult,profund dar incet
esti epitet
mananci rar,fumezi,canti la chitara
cand este vara
esti
soarele are un pian in noi,in fiecare
si isi tine mana-raza cuminte ca un vid
ghiceste in noi cuvinte si ploi cotropitoare
si creste anotimpuri in sufletu-i arid
ce-ar insemna o despuiere de
alunga-mi cearcanele cu degetul inmuiat in miere
atinge-le cu teama
stralucirile de deasupra lor te vor tine minte
vei straluci in suflete austere
suntem de acum de-o seama
albeste-mi trupul
femeie,ai picurat in mine
minunea ranceda a unui sol extraterestru
si ai trezit ursii polari
cand atipisera pe gheata din mine
mangaiati de un ambidextru
te iubesc mai mult decat pe o mie de
o glorie de shakespeare de-ar fi ca sa iti dau
ar fi totuna de ti-as aduce scoici
imperii ori fabrici de-ai stapani sau
comori din oceane pazite de falci.
puterea cereasca de-ai capata-o
am uitat de norii care cu al lor mov
incearca de demult sa-mi inchida ochii
ti-am uitat chipul dumnezeiesc intr-un hrisov
si ti-am pictat un sold cu mana popii.
nu ti-am ascuns nimic,chiar
nu vei intelege iubita mea ca dorul,
cel mai mistuitor de tine m-a cuprins
cand vazut-am azi pe chiuveta samponul
ce-ti parfuma seara frumosul par lins.
contra matretii tale a existat
am indraznit a-ti cere un gest de iubire
si tu nu ai stiut sa te prefaci ca de obicei
sau poate chef sa iti mai iesi din fire,
n ai mai avut sarpe cu clopotei
sa plangi nu ai stiut dar ai stiut