Nu-ți dedic iubirea
vei merge cu mine să o căutăm
iar după ne vom așeza sub umbra unui copac
să ne odihnim cu un sărut monoton
și să-ți privesc părul castaniu cum se scurge
precum o secundă
pe
Trec prin grădină de castani imenși,
unde doar ploaia mai cerne tristeți
mă îndrept spre piață, spre oameni
spre mii și mii de vise și de vieți.
E ceață și respir puțin mai greu
iar
Nu-ți dedic iubirea
vei merge cu mine să o căutăm
iar după ne vom așeza sub umbra unui copac
să ne odihnim cu un sărut monoton
și să-ți privesc părul castaniu cum se scurge
precum o
Și nuanțe de tragic, mă privesc din absurd
Pe aleea muzicii, eu rămân,mereu, un surd
Pășesc pe-o ramură, pe-un scâncet, pe-o trestie
Iar sentimentul sinestezic, mă face o bestie...
Văd
Dincolo de timp,
ori spațiu, ori obiect crestat atroce,
de zei abătuți prin sensuri abstracte,
mă regăsesc veșnic purtat de coloana prăfuită,
a morții, a scâncetului bestiei.
ca un spirit