Nalbaru Alexandru

Nu-ți dedic iubirea vei merge cu mine să o căutăm iar după ne vom așeza sub umbra unui copac să ne odihnim cu un sărut monoton și să-ți privesc părul castaniu cum se scurge precum o secundă pe

Trec prin grădină de castani imenși, unde doar ploaia mai cerne tristeți mă îndrept spre piață, spre oameni spre mii și mii de vise și de vieți. E ceață și respir puțin mai greu iar

Nu-ți dedic iubirea vei merge cu mine să o căutăm iar după ne vom așeza sub umbra unui copac să ne odihnim cu un sărut monoton și să-ți privesc părul castaniu cum se scurge precum o

Și nuanțe de tragic, mă privesc din absurd Pe aleea muzicii, eu rămân,mereu, un surd Pășesc pe-o ramură, pe-un scâncet, pe-o trestie Iar sentimentul sinestezic, mă face o bestie... Văd

Dincolo de timp, ori spațiu, ori obiect crestat atroce, de zei abătuți prin sensuri abstracte, mă regăsesc veșnic purtat de coloana prăfuită, a morții, a scâncetului bestiei. ca un spirit