Poezie

Anotimpul sinuciderii

1 min lectură·24 septembrie 2012

Mediu

Toamnă amară, galbenă, murdară

Reflectată în solitudinea de-afară

Ploaie înghețată și soare incolor la geam

Răsărit de mefedronă, amurg de diazepam.

Frunze galbene cad în cimitir mereu

Crucile-s tăcute, Dumnezeu ateu

Lasă-mă să mor pe-un mormânt pe care scrie

"Aici a fost răpus un înger de melancolie"

Aruncă-mă într-un paradis galben de beție,

Hrănește-mi sufletul cu alcool și poezie.

Și tu ești galbenă ca moartea, ai gust de genocid

O doină de jale, odă pentru suicid,

Sânge scurs din sângele ascuns, e tragic

Nimeni nu ți-a spus că nimic nu este magic?

Nimeni nu ți-a zis că poeții sunt niște damnați

Soli ai nebuniei, legiune de sociopați?

Când visele se sparg, atunci începe lama

Să taie prin durere, să sporească teama

Începe dependența și iubirea moare

Negura se-nalță, lumina dispare

Ca-ntr-o toamnă târzie, fără fantezie,

Pregătește-ți inima pentru eutanasie.

Septembrie suav, adu-mi, te rog, depresia

Octombrie bolnav, vino cu narcolepsia

Noiembrie lugubru, dă-mi niște nostalgie

Dorința de-a zâmbi cumva e încă vie.

001.234

Nae Catalin Florian. “Anotimpul sinuciderii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nae-catalin-florian/poezie/14014723/anotimpul-sinuciderii

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.