Poezie

Cyclothymia

2 min lectură·14 iulie 2012

Mediu

„Cred că mi-a lipsit gustul de suicid

Tristețea și durerea care m-au definit

Căci simt constant nevoia de a fi rănit

Chiar și fericirea mă face nefericit.”

Un ocean de minciună să mă spele, să m-ascund

De noroiul realității în care mă tot afund

E urât la mine-n suflet, simt speranțele cum trec

E urât la mine-n suflet, demonii cu foc petrec

Iar fantomele apar, mă fixează și îmi spun:

„Ai crezut că e sfârșitul, iubite poet nebun?

Ãsta e doar începutul vieții tale tulburate,

Să apară aici Durerea, aducând cu ea păcate!”

Și ea vine îmbrăcată într-un alb murdar hipnotic

Venele mele pulsează într-un mod ciudat, spasmodic

Are buze mov, vis în alcov

E ucigătoare ca un cocktail Molotov

Eu cad în genunchi, ținând capul plecat

„Te-am urât...”, îi zic, „...dar acum te vreau neapărat”

Ea zâmbește și-mi sărută fruntea plină de sudoare

Sentimente amestecate, fericire, supărare

Apoi dispare...însă știu, s-a întipărit în mine,

În fiecare cuvânt și fiecare clipire

Întunericul, doar el, știe acuma cum mă simt

Când versurile îmi ascund adevărul negrăit

Când sufletul sadic îmi e totdeauna divizat

CÂND ÎMI VINE SÃ DISTRUG TOT CEEA CE AM CREAT!

„Chiar și fericirea mă face nefericit

Când simt constant nevoia de a fi rănit

Tristețea și durerea care au revenit

Mi-au reamintit gustul de suicid.”

001.255

Nae Catalin Florian. “Cyclothymia.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nae-catalin-florian/poezie/14010957/cyclothymia

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.