Poezie
Romanța tragică
1 min lectură·
Mediu
Ora două, noapte rece de vară
Luna palidă plânge deasupra ta
Durerea mă sufocă, tăcerea mă omoară
Glasul tău dulce să-l mai aud aș vrea.
Dar tu zaci fără viață, ce crimă odioasă!
Cu lacrimi amare lângă tine mă căiesc.
Povara remușcării inima-mi apasă
Amintiri distante încet mă năpădesc.
******
Acea zi de toamnă, când sub cerul gri
M-ai privit în ochi și mi-ai spus așa:
„Te voi iubi mereu, până voi muri,
Te voi iubi, îți jur, voi fi mereu a ta.”
Lama timpului, însă, e necruțătoare
Ucide iubirea în stilu-i nihilist
Iar ochii tăi calzi de odinioară
S-au răcit de mult și chipul îți e trist.
Și-mi zici că vrei să pleci, visul s-a terminat
Dar gândul de-a te pierde, nu-l pot suporta
Mâinile mele strâng gâtul tău catifelat
Iartă-mă, iubito, tu nu poți pleca!
******
Ora trei, noapte de vară blestemată
O cutie goală de pastile pe podea,
Cu vocea stinsă șoptesc ultima dată:
„Te iubesc până la moarte și dincolo de ea.”
001.149
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Nae Catalin Florian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 166
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 26
- Actualizat
Cum sa citezi
Nae Catalin Florian. “Romanța tragică.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nae-catalin-florian/poezie/14009805/romanta-tragicaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.