Poezieurban

Antichrist

1 min lectură·12 februarie 2011

Mediu

Îmi port coroana de sârmă ghimpată

Și sângerez…

Râuri roșii de suferință se preling

Pe trupul meu vânăt

Până ajung în noroiul în care mă scald

Și eu aștept pe Mesia…

Aștept din ziua în care Îngerul Morții

M-a vizitat și mi-a spus

‚, Poeții mor singuri, închiși în Temnița Depresiei, poetule,

Nimeni nu-i salvează. ’’

Dar eu vroiam să fiu salvat…

Așa că am așteptat

În ploaia torențială, ud și trist

Pe câmpul de ciulini, cu sufletul zdrențe

Prin gări pline de vagabonzi, obosit și scârbit

Prin parcuri printre îndrăgostiți, solitar și rece

Mesia n-a venit.

M-am săturat să aștept!

Nu mai veni, Mesia!

Mi-am făurit o împărăție întunecată

În care eu sunt suveran

Iar coroana asta de sârmă ghimpată

E simbolul urii mele… față de tine

Nu mai vreau să fiu salvat

Îmi îmbrățișez destinul

Iar muzele mele îndoliate

Mă sărută cu buze de gheață

Îndemnându-mă să scriu versuri tragice

Ca plânsul unui copil rămas orfan.

Te urăsc, Mesia!

Eu voi muri în temnița depresiei mele

Iar tu în temnița fantasmelor tale

Despre o lume a iubirii perfecte și a viselor împlinite.

001.450

Nae Catalin Florian. “Antichrist.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nae-catalin-florian/poezie/13971294/antichrist

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.