Poezie
Mozaic
1 min lectură·
Mediu
Inspiră parfum de smarald în zile întunecate
Se lasă purtat de vise de jad departe
Dar și de vise de diamant negate
Nu se uită la simple pietricele colorate
Are suflet de ametist
Strălucind mult mai rar acum când totu-i trist
Singur ca în Antarctica
Arde înăuntru ca în Africa
Confuz...atât de negru
Dureros...aproape funebru
Zâmbește mincinos...ascunde dorința
Imposibil...evită suferința
Niciodată...măcar o singură dată
Un viitor nesigur...speranța e stricată
E pierdut, dar e mai bine așa
Inimile de oțel nu se pot înmuia.
001743
0