Poezie
Coșmar
2 min lectură·
Mediu
M-am trezit în camera de gazare
Miroase a sulf și e atât de răcoare
Amețit,cu greu mă ridic în picioare
Disperat să găsesc o cale de evadare.
[Ușa se deschide...]
Ușa se deschide în mod neașteptat
Fără să o forțez,fără s-o fi mișcat.
Vreau să ies mai repede,mă simt ușurat
Sunt convins că tot răul s-a terminat.
[Natură sintetică..]
Ajung direct într-o livadă bizară
Cu pomi sintetici și iarbă artificială
Flori de plastic și o liniște funerală
Sunt așa confuz,vreau ca totul sa dispară.
[Un oraș fără chip...]
Se întunecă o clipă și brusc mă trezesc
Pe străzile unui oraș ce pare atât de nefiresc
Oameni fără fețe se plimbă,mă-ngrozesc
Oare e real sau chiar înnebunesc?
[Alergând fără direcție...]
Speriat,încerc să fug cât mai departe
Îmi este frig și afară e noapte
Alerg fără direcție pe alei întunecate
Mă simt urmărit de aceste ființe ciudate.
[Încolțit...]
Dar deodată cad secerat respirând greu
Și văd acești oameni ciudați adunați în jurul meu.
Nu mă poate ajuta niciun Dumnezeu
Aici nu-i lumea... aici intrus sunt eu.
[Un coșmar...]
Mă trezesc transpirat si îngrozit
Sunt în camera mea,nu sunt rănit
A fost doar un coșmar nenorocit
Inspir calm si îmi spun: \"Bine ai revenit!\"
001.948
0