Poezie
Fotografia
2 min lectură·
Mediu
Fotografia reda nemarginirea lucioasa,
Ace de metal
Tintuindu-i malurile.
In ecranul retinei
Izbesc deja valurile,
Alunecand cu zgomot pe plaja joasa.
..............................
El este, sau poate e doar o parere,
Inaintand pe pontonul de lemn,
Imbratisand cu privirea
Marea, cu nimic mai frumoasa,
Cu nimic mai albastra,
Cu mult mai saraca in mistere?
Ce uluiala, sa te trezesti fara sa speri,
Tinta acestor ochi...
Mirare absolut- a unui creier
Scotocitor asiduu,
In cautare de sensuri si explicatii...
Sa fie la mijloc parfumul de ieri?
Sau rasul meu fortat? Cata nesabuinta
Sa-i razi in nas,
Lansand ocheade vesele
Spre trecatori tarzii...
Mascand astfel timiditati... traduse
Prin trac si lipsa de vointa...
Privesc in gol, fixand un punct incert.
Iata-l aproape, indraznet
Cu raze transparente
Zbatandu-I-se-n irisi.
Ma simt brusc stanjenita, ca un copil
Intr-un muzeu... sau intr-o sala de concert.
Un ghiont prieten ma aduce
La realitate. Ii multumesc insotitoarei mele
Printr-o privire, si ma-ntorc spre el.
Zambeste amuzat, binenteles!
Gasesc ca e un bun prilej sa il intreb
De ce-a venit, unde se duce...
Il invinovatesc, in gand, de nestatornicie,
Ce ocupatie e asta, sa ratacesti
Pe unde nu-I hotar, prin vis...adica!
Dar oare eu nu fac acelasi lucru?
Doar ca pe alta cale...dar el nu va afla.
Deci nu-l va afecta ceva ce n-o sa stie.
.......................................
Pribeaga, calator... caci sansa are uneori capricii
Si lasa visurile sa tasneasca limpezi
Si sa se impleteasca in parauri.
Dar doar atat. Pe urma le traseaza drumul
Pe-o harta plina cu legende si indicii.
001348
0