Poezie
O clipa de Crai
1 min lectură·
Mediu
Urca spre mine,
Prin stufariile de fan si flori inalte.
Ceilalti erau mai jos, cu mult in urma lui,
Nici gand sa ne mai prinda
Prea curand.
Nu m-a vazut pitita-n iarba,
Ca un copil zvarlind din brate
In sus si-n jos, ca-n apa...
Stargand la piept manunchiuri de flori aspre,
Sorbindu-le mirosul, imbatata...
Din ochi cersind inca o clipa,
De Crai inzapezit si soare bland.
M-a ridicat cand m-a descoperit,
Dupa ce roata cautase
Mirat o pitulice.
Am alergat vioi
Spre casa veche, lemn sarman,
Ferestre ferecate...
Tacuti am admirat-o si am zis
...cine-or fi cei
Care-au fugit de paradis?
Ne-am asezat in iarba, intr-un loc cosit,
Privind apusul oglindit
In zidul Craiului...
Se-apropiau si ceilalti...clipa noastra
Urma sa moara in tacere.
Nici un cuvant, doar o privire
Si un regret...ca o parere...
Tarziu, in noapte,
In jurul unui foc salbatic
Am copt cartofi si am spus snoave,
Stropite cu izvor si brazi.
Venisem doar de-o zi in cercul lor.
Urma sa plec,
Intr-o perpetuua miscare...
001234
0