Musca Liviu Dumitru

Mănunchi de vise-n cer… Mă rog doar Ție,Doamne,cu ochi de lacrimi plini, Ce cad pe răni din suflet și se transformă-n spini… Arată-mi,Doamne,calea spre-un cer fără de nori, Iar lacrima ce-mi cade

Gânduri… Am călătorit stingher prin gânduri… Și le-am aruncat pe cele rele Să-mi pot așterne-aceste rânduri Fără regrete efemere… Am pus durerea deoparte Din sufletul meu răscolit Gândul

Sunt singur… Singur în noapte aștept… Și-o inimă…am în piept… Doar vântul bate și înțelege… Iar taina mea…vrea să o dezlege... Dar visele trec… Și aș vrea să mai stau…dar plec… A început să-mi

A mai trecut un an… Și a mai trecut un an…peste sufletul încercat Alte clipe din fuiorul timpului nedepănat Șoapte,gânduri,dor,iubire… Visuri multe,amăgire… Cufărul vieții se

De-aș fi…de-ai fi…o lacrimă! De-aș fi o lacrimă în ochii și a ta privire, Aș trăi pe obrajii tăi o viață plină de iubire, Iar când clipa m-ar chema în eternitate Aș muri pe buzele tale moi

De-ai ști… De-ai ști să ierți și să îți ceri iertare, De-ai ști să dăruiești ,fără să vrei ceva înapoi, De-ai ști să speri,chiar dacă-n suflet doare, De-ai ști să crezi,că Domnul e cu noi! De-ai

Sărutul poeziei… Sărutul poeziei în suflet te atinge Și-n cântec de vioară,balada încet și-o plânge… Pe portativul care,aprinde-n nemurire Sclipiri de slove în versuri,povești despre

**Frumoasă rătăcită** Frumoasă rătăcită,   În visul meu târziu,   Al astrelor iubită,   Eu cerul vreau să-ți fiu!   Privirea ta,din stele, În noapte strălucește, Mă-nlanțuie cu ele, Inima-mi

De ce?Toți oamenii ,cred Numai atunci,când,ei văd Iar când vremea a trecut... Uită tot!ce au văzut Și intră iar în pacat,

Ninge în suflet Ninge cu stele înghețate în sufletul stingher Și-ți tremură privirea prin genele-ți albite… În jur sunt sloi de lacrimi ce sunt pierdute-n ger… Iar clipele de gheață ți se par

Suflet de turcoaz Suflet de turcoaz,eu inima-ți ofer, Fată frumoasă cu ochii scăldați în cer. Suflet minunat,ce-n vis călătorești, Fată frumoasă din file de povești. Basmul rostit prin licărul

Frumos e sufletul Frumos e sufletul ce dă lumină, E strălucirea stelelor pe cer divin A clipelor ce-n viață,trec și vin, Chiar dacă inima,mai uneori suspină! Când timpul ne încearcă și e plin cu