Dragostei gândului meu
Tu ști câte valuri bat În zidul sufletului meu Când stau in pat ingândurat Și mă gândesc la chipul tău? Nu e nimic ce se compară Cu-oceanul meu de gânduri Ce se gândesc la chipul tau După-o
Adu-ți aminte
Am avut sufletu-nchis Cu mi si mi de lacăte, Dar ai venit și mi-ai deschis Poarta spre singurătate. Adu-ți aminte cum n-am spus Cât pot să țin la tine, Câte cuvinte am ascuns Și le-am ținut
Speranță
Parcă de când m-am născut Te afli lângă mine, Îmi dai vise cu-mprumut, Mă lași să cred în tine. Și încă ești și tot vei fi O mare parte-a firii mele Ești ceea ce speranță-mi dă În nopțile
Zâmbește!
De ce și-n cel rău infern Există-un om care zâmbește, Un om care pe buze are Tot ceea ce-l ocrotește? Tu ești cea care trăiește În infernul cel mai rău, Într-o lume de poveste Cu povești
Cat timp
Cât timp crezi c-am să rezist Să țin totul în mine? Să nu strig în gura mare Că te iubesc pe tine? Sunt miliarde de cuvinte Și râuri întregi de gânduri, Într-un ocean de sentimente Mă înec
Nu mai am timp
Nu mai am timp să fiu copil, Să cred în lucruri puerile; Nu mai pot să știu ce știu Și să cred că toate-s bune. Nu mai vreau să am viziuni, Să fiu un personaj în vise, Ci vreau doar să mă
Vreau sa uit
Vreau să uit tot ce-am făcut, Să uit de basme și povești nescrise, Să uit că viața mea-i un ciot Al copacului de vise ne-mplinite. Vreau să cred că pot iubi din nou, Să cred că încă e
