Poezii

Pe Valea Manastirii, in inima padurii Unde-i doar goron secular si deal dupa deal Trait-a nu demult, trait-a-un priceput Un om fara pereche, un ostean cum rar se vede A lui onoare n-a fost

A mea lume e aparte A mea lume e nebuna E o lume ireala E un vis ce ma sugruma Eu traiesc in greutate Eu traiesc al meu desfrau A mea viata-i plina moarte Sunt un mort fara sicriu Eu sunt

Se aude in departare vuiet mare,mare jale Nici al meu sat n-a scapa de asta primejdie grea Flacari aprind orizontul, dupa cum innainteaza frontul Neamtul iar face prapad cu al sau vis de om

Pe-a noastre poteci de munte Trece-un cerb stelat in frunte E mare, rosiatic, impunator E ca soarele sorbind apa de izvor Si acest cerb atat de singuratic Pe Stejea copilarit-a, in haosul

Nascut fara Dumnezeu Pulbere in a haosului apogeu Ma zbat, lupt, tremur Sa scap de moartea ce-o simt un cutremur Oricum ea nu imi va ramane datoare Oricum isi va lua plata cea mare Deci a mea

Azi esti doar un monument Ieri ai fost a iobagului reviriment Ai fost a lui tabara, a lui cetate In tine el si-a castigat meritata libertate Ai fost doar paduri si maracini Azi esti doar flori

Ea-i sus in ceru-nalt si plin de frumusete El jos in pamantul retard cu umbra si tristete Ea-i data sa straluceasca, ochiul sa-l uimeasca El nu poate mai mult decat sa ne jigneasca Ea este