Poezie

A trecut.

1 min lectură·6 iunie 2006

Mediu

Capetele zdrobite de atâtea griji

și secătuite de iluzia iubirii,

treceau pe lângă mine.

Nesăbuința lor arde în jurul meu.

O mulțime de broaște cu picioarele smulse

se târăsc și cerșesc mila celor mari.

Jucăriile Lui sângerează în neștire.

Cu ochii înecați în lacrimi,

am învățat să trăiesc.

Gândurile-mi sunt răscolite.

Nu mai vreau!

Totul a început cu un sărut

care scurgea timpul si adâncea rănile,

fără îndurare.

Simt că mă sufoc în fiecare zi,

îmi amintesc zâmbind iubirea,

pe care nu am simțit-o niciodată

și aș transforma acele secunde în eternitare.

Am disecat un înger crezând că voi găsi lumina,

i-am smuls aripile și mi le-am lipit pe spate.

Nu am reușit să zbor!

Nu-mi mai văd umbra!

Ști...cine...mă mai vegează.

Porumbei cu gâturile frânte mă privesc,

iar eu...eu nu mai fac nimic.

Îmi închid ochii și...împietresc

001.016

murariu ioana diana. “A trecut..” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/murariu-ioana-diana/poezie/186886/a-trecut

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.