Poezie

Stimate...domn

1 min lectură·5 iunie 2006

Mediu

Stimate domn,prost și umil!

Þi-am atins ochii și m-am tăiat

în cioburile ce le uitase-i în ei.

Þi-e frică să dansezi cu mine,

dar tu ești cel care până acum

m-ai călcat,nu ai iertat.

M-am azvârlit în colțul meu,

mucegăit,putred,neaerisit.

Nu vreau să-ți pierd brațele.

Voi încerca să mai încerc,

Poate,tot acolo mă răsucesc,

până amețesc și mă dezechilibrez;

iar,tot acolo mă sfidez.

Mi se oferă un strop de siguranță.

Mi-am automutilat simțurile

și am reușit să pierd pariul cu mine.

Mi-am explicat ce-ți spuneam;

în expectativa prea multor scuze

risc să te evapori și să mă sufoc,

e cel mai stupid și vechi joc.

Stai călare cum doar tu ști,

pe aripile mele ce mă dor...dor!

Știam că o sa-mi fie tot mai greu

să mă târăsc.N-am căutat altă modalitate,

mă opresc doar să-mi mai ling rănile.

Încet,încerc...nu se schimbă nimic;

tot eu oricând,oriunde,doar eu,

mereu eu...a și...drogul meu:

amar,verde cu spini înflăcarați,

cu ochii sparți și întunecați.

O fermecătoare butelie de gaz prăfuită,

slăbită,așteaptă să refuleze.De curând!

Mă voi împotrivi în gând...flămând.

001.006

murariu ioana diana. “Stimate...domn.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/murariu-ioana-diana/poezie/186769/stimate-domn

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.