Poezie
Miroase-a primavara
1 min lectură·
Mediu
Afara-I cald, și–n seara
Copacii-au inflorit,
Și luna solitara
Pe ceruri s-a ivit.
Și vad, crescînd, o floare
Se arata din pamînt
Și luna-n cer apare
In albul ei veșmînt.
Tacerea e deplină
Miroase-a primavară
Și-a cerului regină
Domnește solitară
Dar noaptea se sfîrșeste
Și stelele apun
Iar luna-ncet păleste
Și pleacă pe-al ei drum.
Iar soarele se-arată
Pe cer incet arzînd
Și lumea-i minunată
In verdele-i veșmînt.
Miroase-a primavară
Și simt pămîntul crud
Și plouă-ncet, și-afară
Miros pămîntul ud.
Și plouă plouă-ntruna
Și stropii-s mari greoi
Și apa se adună
Șiroaie peste noi
Miroase-a iarbă crudă
Miroase-a flori și-a vînt
Și stropi-s calzi, ne udă
Căzînd peste pămînt.
002.592
0