Lightening my mind
Lightening my mind Is late in the night and I read about wonders And worlds I never believed that exist, Outside is so dark and poring with rain My heart is so happy but so full of pain When
O stea a mai cazut
O stea din cer a mai căzut Și sufletul, cît m-a durut Credeam atunci că-i o minune Și nu stiam ca ea apune Și a trecut atîta vreme Și-aud iubirea mea cum geme Și drumul e atît de lung Că nu
Te-am asteptat
In zilele de primaveră Cînd florile au răsărit Priveam pe geam, ieseam afară Sperînd să văd un chip iubit Și-n zile calde si cu soare Pe la fereastra m-am pitit Și inima ce crunt mă
Sete de libertate
Îmi vine să-mi iau lumea-n cap să mă duc Să cutreier pe străzi pribeag si năuc Și trupul să-l simt vibrînd de libertate Să calc pe-nghetatul si crudul pămînt Să calc pe amintirile ce trebuie
Doi ochi albastri
Tîrziu în noapte m-am trezit Sperînd să văd un chip iubit Și două flori de albăstrele Răsar in gindurile mele Doi ochi albastri in pustiu Răsar, si parcă nu-I mai stiu Și-mi pare-un vis un
Ninsoarea ucigasa
Noaptea liniștea-i deplină Luna-i rece și e plină Ninge des și-n alb veșmînt Fulgi se-aștern peste pamînt. Albu-ncet ne inconjoară Vîntul suflă ne-nfașoară Fulgii-n noapte luminează Și pe
Miroase-a primavara
Afara-I cald, și–n seara Copacii-au inflorit, Și luna solitara Pe ceruri s-a ivit. Și vad, crescînd, o floare Se arata din pamînt Și luna-n cer apare In albul ei veșmînt. Tacerea e
Platonicele lanțuri
Eu zac în întuneric cînd vreau să te găsesc Și lanțurile grele mă strîng și mă rănesc. Sînt singură, pierdută în nopțile pustii Și mă gîndesc la timpul cînd tu ai să revii. As vrea să fug
De ce
De ce-n viața e minciună De ce nu putem fi doi De ce ura se adună, Și pe mîini avem noroi De ce soarele apune De ce ființele-s de lut De ce gîndul ne răpune Să n-avem un început De ce
Gindul omului
Spune-mi Doamne cine-s eu Oare care-I drumul meu Care cale s-o apuc Spune-mi unde să mă duc? Că m-aș duce-n altă lume Unde dragostea n-apune Și m-aș duce-n alta viată Unde ura nu
Cosmar inaintea nuntii
Azi noapte am visat Că tu ai plecat Și-o roză apare-n noapte Se-naltă, ne desparte, Și spinii ne înteapă Cu sînge ne adapă, Iar tu te duci departe Pierzîndu-te in noapte. Și m-am trezit
Moarte in doi
Iubite in soaptă te strig Suspin, și te-astept în zadar E noapte, e ger și mi-e frig Si luna luceste amar! Si-ncerc să te caut în cer Dar norii îmi spun că te-ai dus Și acoperă ceru-n
Cînd..
Cînd viața îți pare Că arde pe rug Cînd vezi oameni care Trag greul jug Cînd nu ai putere Și viața-i un chin Și treci cu durere Gardul de spini, Cînd cu flori uscate Asemeni iubirea Cînd
Fuga de lume...
Cînd clipa îți pare că este prea lungă Și pacea în suflet nu poate s-ajungă Ascultă tacerea, si plînge de poți, Și alungă durerea tăcutelor nopți! Și cheamă-mă-n soapta sa vin lînga tine Să
De n-ar mai fi !!!
De n-ar mai fi blesteme Iubite, si minciună De oamenii s-ar teme Să-mprăstie a lor ură Poate o altă viată În noi va răsări Și inima de gheată Poate ti s-ar topi! De n-ar mai fi
Cosmar
E noapte cu lună si stele-s pe cer E vis e cosmar e mister E straniu e rău dar e bine, Să simt cum viata se stinge în mine. E ziuă, e soare dar frig si-ntuneric Prin minte îmi trece visul
Drumul spre pustie
As vrea în loc de cap să am un munte Și-n loc de trup să am izvor Și-n loc de inimă, o punte Să trec de tot ce-mi este dor. As vrea aripi ca să zbor Înspre tinuturi nestiute Să nu-mi mai fie
Delir in cautarea vietii
Mă-ntreb ades în miezul nopții Pe unde-o fi al meu mormînt? Și cînd astept chemarea vietii Simt tot pămîntul tremurînd. Un amalgam de nopti sinistre Am risipit tot asteptînd Cu gînduri
Drumul de intoarcere
Pe strada ta ades treceam Și mă opream la poartă Să bat la ea nu îndrăzneam Vroiam o altă soartă Dar pasii mei se rătăcesc, Și nu stiu ce-I cu mine Pe strada ta iar mă trezesc Gîndindu-mă la
Scrisoarea bunicului
Am citit azi o scrisoare Ce bunicul mi-a lasat, Mi-a dat-o in ziua-n care Înspre cer s-a îndreptat. Mîinile-mi tremuratoare Cu emotie au deschis Plicul, si cu voce tare Am citit tot ce
Ruga
Cînd simti adînc durerea Și anii se risipesc, Doamne dă-mi puterea Să mă regăsesc! Cînd nu e fericire Și lumea se desparte Doamne dă-mi Iubire Ca s-o pot împarte! Cînd viata este grea
Orfanul
A fost odată de demult Copilul făra mamă Cu haina ruptă si desculț Iar trupul plin de teamă, Că odată a-ncercat și el Să fure niste pîine Un colț oricît de mititel S-ajungă pîna
