Te uită, iubito,ce tare mai plouă,
și-n suflet e ploaie, e frig și e ceață;
nu plouă cu ploaie,cu lacrimi ori rouă,
ci plouă cu clipe pierdute din viață.
i
Te-aș săruta pe gînduri și vise,
în locuri adînci, nepermise,
ți-aș saruta durerile toate
și bucuriile, atît cît se poate.
Þi-aș săruta ochii tăi de stele,
Iedera pe tigle, ziduri sfarimate,
Geamuri dezvelite, drumuri fara umblet,
Flori fara petale, jucarii stricate,
Zile fara soare sint la mine-n suflet.
Au
Ciudat, sint gol pe dinauntru,
dar ma simt aproape bine;
mi-a trecut un glonte prin timpla
si mi-a lasat o gaura cit tine.
Si din rana nu mi-a curs singe
Ploua grozav, pamintul e burete;
Nori negrii pling, noi sintem biete soapte
Si ne-necam incet, pe indelete:
Pe deal, pasc caii cu copite moarte.
Afara-i gri si rece si
Si poate nici nu sintem prea reali;
Ori, poate, nici n-am existat vreodat\';
Din lacrimile noastre cresc corali
Pe-un tarm pe care doar l-am inventat.
Ne-am
Trece vremea, cum mai trece
Ca un vint de iarna rece;
Clipa cade-ntr-o rastoaca
Si tot uita sa se-ntoarca.
Trece vremea mea cea buna
Si tot fulgera si tuna,
