Mediu
frunzele soptesc in geam doar amaraciune,
timpul se descompune incet si pute,
soarta mi-o ghicesc citind aceleasi rune,
doar tu nu esti putreziciune,
cu unghia ta sa scrijelesti un nume,
in flori de mucegai pe un perete,
sa canti la harpa o oda trista,
in metru antic sa dispari subit,
sa uiti cine te-a iubit,
sa uiti tot ce mai exista
si cuprins de a mortii sete,
n-ai lasat o urma-n lume!
003
0