Motoc Lavinia

Hera, azi chia a fost un joc nevinovat pe site, esti singura care a ghicit, sunt placut surprinsa, ai stiut chiar inaintea mea, toata admiratia!

Si mie de entuziasmul tau, de trecerea ta, unde ai disparut?

Silvia, ce loc pe podium mi-ai gasit intre Nex si Michel, nu stiu cum sa spun,ma simt onorata, ca si de aprecierea ta.

Arghira: multumiri, sper ca ma tin si de cuvant( pardon, saxofonist)

Lucian:uite ca ma bucur, cu ferocitate ma bucur

Michel, nu m-am intors la culoare, ea nu m-a parasit niciodata, iar amarul e sedimentat undeva la fundul paharului, cand e zgandarit de stimuli face bule si spume si crezi ca bei sampanie, te mai si imbeti si canti la vie- en -rose...Daca tu ai apreciat poezia ca fiind frumoasa, atunci eu ma bucur. Atat.

iti: ti-am spus doar, candva. Nu concizia este punctul meu forte. Eu risipisesc sau nu sunt indeajuns.Si nu e vorba de compensari, deloc, ci de a placea sau nu

Asist aici la o nonsalanta trezire a sangelui petrecuta tocmai inainte de plecarea din Vegas, de pe mesele unde, printre mainile crupierilor se mai danseaza din priviri \" tango de amour\", ai creat o atmosfera deliranta aici.
Elementul sfredelitor, sangele nu imi mai produce oroare, ba dimpotriva, atrage irezistibil. Pana la urma nu e chiar asa:
\"adevarul
si viata
sunt pline de sange\"?

O sa dau o stea, nu pentru silabe cat pentru concizia cu care ai exprimat atat de frumos nasterea luminii in zorii zilei, sau a unei zile, prin lumina!

Mi-am tras cerul peste pleoape
(anul acesta se poarta bleu- ciel de la Mascara)
la incheieturi putina pudra de ingeri, stralucea.
mi-am spalat cozile pe rau cu muzele
poetii ne pictau pe trupuri dorintele
sunt atat de tanara
inca
maine doar mai putin
sangeranda

O ploaie trece prin oras gratioasa
porumbeii isi lasa penele vraiste
intre porti se aprinde un felinar
de liniste un orgasm doar
de singuratate
Dumnezeu agonizeaza intre oasele tale
- E peste poate,
striga !


Intre coapse tin un cantec, in zori se stinge ,
- Inchide moartea asta intr-un nufar
si lasa-o pe rau sa curga,
du-te si te culca!
Poemul acesta e din bumbac albastru
marimea L, poarta-l in noaptea aceasta
prea larga
prea uda
de tine flamanda…

Asa este, Marina, ai avut dreptate, noaptea aceasta este, restul s-a scris de prea multe ori in povestile nemuritoare.

M-am invartit in jurul acestei poezii de mai multa vreme, nu as putea sa spun nici acum , cu exactitate ce nu este in regula( poate sunt eu de vina ca te admiram pentru ceva ce eu nu pot face, scrisul acesta pe scurt, spunand cat trebuie in numarul potrivit de cuvinte):sa fie o discrepanta intre strofe? ( mi-au placut primele doua mult), sa fie lungimea?

Pe mine stang m-ai amuzat stang cu poemul acesta razvratit stang ironic stang si dezvelitor stang pe alocuri stang.

Stau pe aproape stang.

Pe mine stang m-ai amuzat stang cu poemul acesta razvratit stang ironic stang si dezvelitor stang pe alocuri stang.

Stau pe aproape stang.

Bine te-am regasit si aici.
Am remarcat \"starv de piatra\" si de atunci nu ma mai pot uita la pietre le fel.
Strofa a treia face multi bani, culminand cu acel \"grohotis de somn\". Si totusi era o vreme in care somnul te intindea pe rogojinile lui calde, nisipoase. Unde o fi vremea aceea dusa?

Ehe, Draude, o placere sa te cunosc in vers, ti-as spune ca nu e frumos sa minti, dar tu mi-ai spune ca stii, apoi ti-as spune ca doar cravata fiind de la Dio.r si lui Dumnezeu trebuie sa ii placa si uite asa mai departe.

Poezie cu fiori pe sira spinarii si perplexitate din partea cititorului, mai ales in fata versurilor:
\"si somnul ma trage razand in ispita\".

Spuneti-mi ca dupa somn vine trezirea, ca stiletul este tot in teaca, ca dupa moarte vine altceva...

Si uite asa mi-am calcat peste principiile autoimpuse de instelare, de ce?

\"deslusind in simpla numire a zilei intregul\" este chintesenta vietii, iar simplitatea cu care sunt spuse adevarurile e de-a dreptul infioratoare.

Mi-ati amintit de multe, domnule Leoveanu!

A-propos de gust, \"Groapa\" lui Barbu mi-a mai lasat unul atat de amar. De atunci aproape ca am uitat de Emilia si povestea ei deloc singulara.

Nu o sa spun prea multe, ai spus tu destul!

Uite si eu care credeam ca eram singura si impiedicata de a patra inserare, iar voi erati de fapt cu mine...

Marina,

Se facea ca era tare demult.Intram in apa si imi fugea nisipul de sub talpi, nu-mi pasa prea tare, dar cred era timpul care fugea...

Iar urma de la tigara este undeva pe umarul drept.

(Si mai stii ceva? M-ai uimit. Ca sa vezi cat nu te cunosc)

Mai cred intr-o noapte de pomina cu tine, la Vama Veche,
o mare fara nori proiectata deasupra,
doua suflete goale agonizand in nisipuri,
cautarea -mirarea -atingerea- gasirea
( intr-un exces de zel o sa aranjez stelele in vitrina,
deh, narav vechi, de gospodina)
soarele un jeleu galben, o meduza,
ce ickebana maiestrita din scoici, un crab,un gand de peste sagetand in surdina,
apa tacuta in mreje ca o stanca
cu flori de colt dupa ureche, cochetand cu vesnicia,
( s-ar putea sa mor de gatul sau de podul palmei tale)
un dans exotic in spatele perdelelor usoare
descriind fantome si curbe de vant
in curtea pescarului care pregateste saramura cu rosii coapte
butoiul cu apa calda deasupra, cearceafurile falfainde, tu,
stiu ca iti place sa ma privesti aiurand
o adulmecare de caine
de fluturi fosnind a saruturi
un inceput firav de a fost odata, intr-o vesnicie,
un muget de sange ce creste sub ziduri
un copac nestiut, radacinile in tine,
o ploaie de vara sub piele, un albatros desuet,
cu mana vii incet, dezlegi nodul baticului inflorat
oamenii se fac rotocoale de fum, coboara-n nisipuri,
sub noi este timpul, se retrage in valuri
deasupra e vara
de pomina
la Vama veche.

Am trecut sa iti spun ca le am pe celelalte, incepand de ieri si ce bine ca exista!

Cred ca ai gresit orasul. Multumesc pentru stele.