Citesc cuvinte, fără să mă pot oprii.
Sunt vechi,
le-am mai citit,
dar parcă au un nou sens acum.
Mă trezesc zâmbind,
în colțul gurii,
în colțul minții.
E un cal alb ce...
nici măcar nu
Vreau să citesc un miracol
vreau să aud liniștea din gândul meu
vreau să nu mă văd
vreau să nu mă simt
vreau să nu fiu în eu
Mă simt un gol în mine
Aș vrea să pot vorbi cu ea
Cine e ea?
Ea,
Arunc aer în mine tot timpul
și în mine curge mereu
Mă arunc în ape
de mine stătătoare
Ce așteaptă să înec
și eu
Mă arde apa
Mă stingi tu
Și linistea ce nu contenesc s-o aud
Reușesc să văd
Ma uit la soare
Nici el nu-mi mai poate ranii ochii.
Iar cerul doare atat de mult
Ar vrea sa planga
Nu poate...nici eu!
Toti oamenii ar trebui,
secati de lacrimi pentru el
Pamantul ma
Te Iubesc, frumoasa mea
Nu te-ndoii de mine
Da, stiu!
Uneori mor, alteori sunt viu
Nici eu nu stiu
Sunt singur, orice ar fi
Te Iubesc pentru ca,
nu pot simti alceva.
Trebuie sa simt ceva
Copaci ce lasa lumini albe printre ei
Ma cutemur cand le vad
Pentru ca...nu vad nimic
Cerul incearca sa moara pentru o noapte
Iar albul zapezii incearca...
sa se ascunda in negrul pe care si
Vor fi taceri ascunse
Vor fi taceri vorbite
Vor fi multe suliti
Ce se vor topii in rai
Va fi un vis frumos
Va fi un vis cosmar
Vom tremura...o data
Cand vom fi pe acel altar
Vom spune
Imi găsesc realitatea
Imi pierd întelegerea de a visa
Imi pierd visarea
Nu reusesc sa-mi schimb viata
O vad cum trece prin mine visand
Ea are dreptul asta
Eu mor
Poate
- Ia dragostea mea în palma!
E a ta!
Oricum altcuiva nu va mai fi vreodata.
Iar eu nu mai am ce face cu ea.
E grea, mult prea grea pentru mine.
Tu oricum o vei arunca....
Si atunci....
Poate o
Nu sunt începutul,
nici sfârsitul.
Sunt mijlocul a tot ce vine.
Sunt mijlocul unor ruine,
sau a mjestatii sale lumea.
Caci soarele de mult apune.
Creeând cu tot, acea minune,
pe care viata
De acum încolo,
niciodata nu te voi mai putea privi.
Nu-ti voi mai vedea somnul
Nu ma vei mai privi, visând.
Nu mi-e frica!
Am o eternitate sa te uit.
Clipa ce urmeaza, ma sperie.
Caci ea, ma
Daca te vei duce vreodata.
Acolo unde se opreste vântul.
Si nici frigul nu vine de frica frigului,
vei gasi legenda bunatatii.
Un loc unde chiar si cerul plange pentru ea,
într-o luna de
Maretia celor mici.
A somnului întrerupt,
de ceva mai frumos ca el.
A unei batalii rupte de un sarut.
-Vin-o Doamne! Sa-ti fie si tie frica!
Sa vezi cum e, si cum doare.
Sa-ti fie dor
M-am obisnuit cu cerul atât de mult,
încât nu mai îmi dau seama,
daca-i senin sau înorat, oricum,
am ajuns la o disperare
atît de obositoare, încât,
ma las fascinat de orice nor.
Gândul ca
Uita tot!
Uita tot ce-ai fost!
Uita-te la mine!
Si zi-mi ca maine,
totul va fi gol.
Caci ai uitat si cum ma cheama.
Si vom face cunostinta,si ma voi prezenta,
Ca singurul ce-l vei visa.
Si
M