Poezie
Coșmar prin rouă
pași
1 min lectură·
Mediu
Am avut o iubită
dimineața își spăla fața cu rouă.
Sictirit de apa
ruginită de la chiuvetă,
de parcă toamna ar veni pe conducte,
eu nu mă pot spăla de coșmarurile nopții,
îl tot visez pe Cărtărescu
omorând pisici,
animalul cu nouă vieți
felina sacră a faraonilor;
pe Patapievici trăgând cu pușca,
la fel ca nebunii marilor orașe
punând luneta pe luceafăr,
împușcând stele
și numărând oile din Miorița,
cu degetul pe trăgaci;
pe vecinul meu
de bate poezia la fel ca pe covoare...
Duminica Floriilor plânge
întotdeauna pentru iubita mea
și-i curăță fața
după chipul și asemănarea Lui;
pe fața mea ridurile
au coșmaruri culturale
și nu îmi pot ridica ochii spre cer.
Am pe față toate păcatele lumii.
001947
0