Poezie
Ca o lacrimă
pași
1 min lectură·
Mediu
Eu sunt născut o lacrimă
niciodată contrariat de botezul în apă
corpul meu este șaptezeci la sută lichid
nu mă mir că beau vin mereu la prima întâlnire
îmi plac ochii tăi iubito ca două ape repezi de munte
ce sunt similare lacrimilor mele interioare
Eu nu pot să plâng niciodată
doar când fac dragoste
întotdeauna la final atunci când mor
în lichida ta ființă similară mie
suntem izvorul cunoașterii
valurile noastre sunt poezii
eșuate ca o întâmplare
pe nisipul cristalin al vieții
suferința noastră este o ploaie
care ne curăță fața și anunță potopul
iar noi vom salva sentimentele
două câte două pe arca lui Noe
Eu sunt o lacrimă fără emoții
doar sentimentele cad în mine
ca o cascadă înaltă
zgomotul ei este un ritm cardiac
am renunțat la emoții așa ca la bici
de două mii de ani biciul este un element
prezent pe tălpile bunicii speriată de atâta progres
la capătul lacrimilor ei începea dumnezeirea
sentimentul bunicii înlăcrima și îngerii
ea trăia mereu acolo atunci
eu unde trăiesc și de ce
în urma ei am rămas
eu așa ca o lacrimă
la primul botez.
001960
0