Poezie

Primăvara, niciodată

1 min lectură·4 aprilie 2017

Mediu

Câteodată mă găsesc flămândă,

o foame de cuvintele tale

mă cuprinde de mijloc

și din stomac urcă fix în inimă.

Câteodată ai crede că mănânc fluturi,

dar așa este pentru mine și pentru tine,

primăvara.

Câteodată te visez cu ochii deschiși pe stradă,

nu pe tine,

ci esența ta.

Rareori mi se întâmplă,

mai exact, numai primăvara.

Primăvara vine cu dorul de țară,

dorul de mine

și ah, dorul de tine.

Acum lasă-te purtat de părul meu,

nu legat,

purtat, ca de vânt,

alintatul florilor.

Ascultă-mă cum te chem prin pori acasă,

ascultă muzica ce-ți cântă inima mea,

ascultă-te și pe tine cum tremuri

așa, la marginea buzelor noastre.

Apoi râzi de bucurie cu toată fața,

râzi de parcă-ai fi unicul supraviețuitor.

Niciodată nu-mi vei fi mai drag ca acuma,

niciodată nu mă voi sătura.

001.077

Monica Vrabiuta. “Primăvara, niciodată.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/monica-vrabiuta/poezie/14105335/primavara-niciodata

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.