Poezie
Fecioara
1 min lectură·
Mediu
I.
nu te caut
pentru că nu te voi găsi niciodată.
nu te chem
pentru că nu vei veni de-ndată.
nu îți cer
pentru că nu îmi vei da.
primesc înapoi
nici o lacrimă, că racesc,
nici o inimă, că am una nouă,
nici un cuvânt de alinare, pentru că ardoare,
ard doare.
buzele mele sunt reci și ele,
înghit sughițurile și îmi desprind pieile,
fecioara cu un prunc în brațele ei e
în brațele ei e
în brațele ei e
în brațele ei e
în brațele ei e
în brațele ei e
în brațele ei.
II.
pe marginea fustei îți urmezi
pașii scurți și adormiți
trezește-mă, iubito, imi șoptești
nu dormi, îți spun, mă crezi? mă crezi?
uite soarele!
nu văd!
vezi luna?
nici...
ce vezi?
nu cred că văd.
unde ești?
nu cred că sunt.
ești invizibil?
sunt indivizibil.
ești muritor totuși
și născut în era spiritelor sacre
pasul tău scurt și adormit
îl urmezi adânc iubit.
știi cum ai arăta ca zeu?
exact pe dos de eu.
te-ar urma din scurt și trezit
pasul tău cel adormit
ar fi exact invers de cum ești
acum zi-mi:
de ce zâmbești?
001.267
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Monica Vrabiuta
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 192
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 47
- Actualizat
Cum sa citezi
Monica Vrabiuta. “Fecioara.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/monica-vrabiuta/poezie/14032696/fecioaraComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.