În urma ta...
În umbra visurilor mele răsari mereu și mut tu stai și noaptea-ncet așterne stele sub gândul trist, anost de mai... Mă mustră două, trei idei că n-am să pot să te privesc, păgâni și triști sunt
La cap, cu-o lumânare-mi plâng iubirea...
În liniștea neagră și rece a nopții, Vorbesc, prin mireasma florilor mute, Zbătându-se slab, acum, în fața morții, Sentimente sleite, ce plâng: \"-Du-te...\" Totu-e-ncremenit; și sufletu-n
Agonie
S-a rătăcit stingher prin colțuri umede, reci, Rănit, prăfuit, de dorințe lipsit... Lasă-l! nu-l alinta... te rog mult să pleci! N-ai timp... Lasă-l acolo părăsit... Te uiti cum zvâcnește
Un vis târziu
Aș vrea să nu mă-ntorc mereu La vechea suferință. Dar, tocmai când îmi este greu, Mă-ntorc l-a ta credință. Să nu apuc ziua în care Noi doi poate om fi-mpreună Îmi dă un ghes spre
Iluzie
Sufletul bate rece peste iluzia de-a trăi... Doruri ce le lași să plece în speranța de-a iubi... Arde amintirea veche în noianuri de uitări... În trecut cauți pereche Ce te arde în