Timpul pustniciei
Timpul pustniciei „Nu, prietenii mei, nu mă voi putea face pustnic niciodată, orice ați putea voi spune” (Tagore, Grădinarul). Pentru noi, creștinii, postul este o perioadă de pustnicie. Iar
Sărutul ca rugăciune
Îmi revine în minte, din lecturile mele adolescentine, o scenă din romanul lui Proust, În căutarea timpului pierdut, scenă care m-a impresionat foarte mult. Într-o seară, Swann a condus-o pe
Nichita Stănescu și lecția pascală
Învierea , înțeleasă ca trecere de la efemer spre veșnic, de la moarte la viață, la cultură, nu este posibilă fără smerenia de a-i urma pe învățători, pe cei care înaintea noastră au
Ideea creștină: O carte de citit în post: „netrăitele“
Pe poeți îi iubim, căci trăiesc în noi. Fericirea lor este de a rămâne în viața noastră, cu noi, să ne călăuzească în lumea sensibilității și a harului. Căci „poezia este har, este duh, este dar“,
Despre vocația fericirii
Putem fi siguri că avem vocația fericirii și a vieții atâta timp cât a înflorit crucea. A trecut duminica Sfintei Cruci, suntem dincolo de ea. Înfloresc duminicile în chip luminos. Râu de lumină
