Poezie
intremare
celor Doi
1 min lectură·
Mediu
castelul fetei in alb
se refacea pe masura
ce gandul il revedea
si viata il insufletea.
destinul meu se arcuia lenes
si se indrepta privind in zare.
in scurgerea pretioasa a tristetii
se amestecau si portiuni de vis.
undeva, aproape,
ochi mici si saritori
indepartau dezastrul
prin eliberarea esentialului.
suflete, poeme, ganduri,
dorinte, explicatii, perceptii,
VOINTA...
17 aprilie 2003
023.443
0
se refacea pe masura
ce gandul il revedea\"
mi-a placut aceasta strofa. Da, in fiecare din noi zace cate un castel care asteapta sa fie din nou visat. Da, \"destinul\" poate fi schimbat cu ... \"portiuni de vis\".
P.S. Bine a zis cine a zis \"Nu uita sa visezi!\"
~ Melina, Numai bine! ~