Poezie
Dor
Cristinei
1 min lectură·
Mediu
Te asteptam in statie la 226;
Credeam ca voi putea
sa mai aud doar pentru secunde
glasul tau divin aievea.
Speram sa pot sa te ajut ca inainte
sa iesi din multimea de note zgomotoase,
sa te iluminez asupra literelor prea multe,
in care te pierdeai stangace.
Acum mi se perinda mie in fata ochilor
cifrele jucause, prea complexe din cauza exponentilor;
minusul si plisul le-am pierdut;
Iar amintirile in sita vremii le-am cusut.
Te astept de un an in zadar ...
dar nici macar 226-ul nu mai opreste aici.
17 decembrie 2002
042.778
0

dor imi e si mie. nu atat cat sa ma intorc. da stiu, sunt egoista. insa sunt lucruri pe care nu le uiti chiar atat de usor. de ce nu mai opreste 226 acolo?
si, call me stupid, dar strofa a doua leaves me clueless. anyway. pt necunoscatori, yes, i am crisishor.
have a nice day