Fantome de piatra

Erau toti: Othello, Desdemona, Hamlet si Ofelia, Romeo, Julieta Ne-nconjurau cu priviri hipnotice, calde. Fantome de piatra Pazindu-ne sarutul ca un gard De sarma ghimpata Traiam ceea ce nu se vedea Moartea ne tinea cu duiosie de mana Si pulsul ei era insuportabil Stai ghemuit la tampla mea ca un pistol Sarpele gandului tau sangereaza Cuta cerului gol ne viseaza Te port in varful buzelor ca pe-un cuvant Dar nu indraznesc sa-l rostesc Ai dreptate, \"I\'m the white fox copletely lost In the fields of your savageness\" Lumina tasnid din palmele noastre Imaculata, neexplorata, vizibila O sa muriti amandoi inghetati in Arctica Fagaduintei Ni se sopteste din spate, dar Noi oricum nu mai aveam ce face cu viata asta Facem din ea poezie Dragul meu, lasa-ti umbra sa cada peste buzele mele Atinge-ma, fugi, tranteste portile, zideste-ma Adormi. Fa orice. Numai nu ma lasa sa vorbesc Ramasite ale furiei arse leganand corabii de fum Copacul memoriei ne-a fost retezat de la radacina Aschii din trunchiul taiat ni se infig in inima Ni se preling pe pamantul pustiu cuvintele insangerate In limba absurda a copiilor Nu ma lasa sa vorbesc Mirarea ta ma razbuna pentru linistea sparta Brate iesind de sub daramaturile zilelor Se-agata cu toata puterea de aerul supt in cearcane imense Numai palmele noastre se-ating intre ele si dor Cum nu stiti? le strig celor din piete din catedrale din pesteri Cand moare poetul stelele tipa de frig Ingheata si el le ocoleste bland ca un navigator prin ger Ca o flacara de curand suita pe cer.