Poezie
Clonare
1 min lectură·
Mediu
Þin timpul pe palme...
încerc în van să îl închid în pumn
să nu poată să zboare;
Aș vrea să-l injectez în venele prezentului
Să uite de viitor...să uite de tot ce doare...
să uite...ce doare...ce moare.
În clepsidre cuvintele se scurg...
Totul se uită...în amnezie timpul se pierde
Căi spre infinit...spre vid,
de timp s-ascund
însă genele timpului tind spre ce a fost
prezentul se clonează-n infinit...
zilele îl dor, transformându-se
în mâini...scurte ore în degete
pulsația rece a nopții o simte în vene
și întunericul stăpânește întregul trup
al timpului, coordonându-l...prin ochii săi
prin infinit, prezent, trecut...
002.244
0