Poezie
Apocalipsa
Anotimp pierdut
1 min lectură·
Mediu
Visez un anotimp în care
să-ți răsară chipul dimineața,
într-un glob din muntii ce mă iubesc.
Să mă încălzesc în peștera primordială
a brațelor lui Adam,
din care, tu, te tragi si cu care
te asemuiești:
\"-Lume!Cutremura-te!Adam e viu!\"
Să mă înec inevitabil în culoarea
ce ma duce spre haos,
spre infernul plin de Rai
și Serafimi ce mă îmbrobodesc
cu o inestimabila feerie.
Să mă îngrozească umilința
de a fi femeia ce-l duce spre pacat
și să ma frământe genunchii sa ma pot
supune unui anotimp în care
să-l împac pe Lucifer cu Cerul.
Visez un anotimp ce se va impăca cu Apocalipsa!
002.625
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 104
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 19
- Actualizat
Cum sa citezi
Moldovan Andreea Catalina. “Apocalipsa.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/moldovan-andreea-catalina/poezie/1764720/apocalipsaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.