spune-i te rog
daca poti
sufletului meu
prea slab
ca l-ai parasit
pentru nimic
ca ai mei ochi
nu vor mai vedea
vreo data ai tai ochi
si buzelor mele
impreunate-n suspin
ca nu vor mai
ravaseala in ganduri
furtuna in suflet
amagirea iubirii e dura
mai dura ca piatra
cea fara de suflare
mai rece ca suflarea
unui munte de gheata
mai muta ca cerul
ingreunat de norii
dar vreau si nu mai pot sa scriu
mereu doar versuri grele
mai negre decat gandurile mele
sunt versuri ce-aduc suferinta-n om
si-aduc tristetea-n suflete ranite
si totusi totu-i relativ,e
si viscol bate, fulgii trec
trec ganduri triste,vin si trec
si ma strecor, m-ascund mereu
si fulgi din ceruri, cad si pier
si pier si oamenii de nea
stau tolaniti spre soarele natang
plecat si
Am simtit nevoia nebuna sa te vad
Apoi am avut nevoie sa te simt
Acum simt nevoia sa te vad
Oare miine voi putea fara tine?
Timpul trece, dar prea incet
O zi mi se va parea o
voi scrie o poezie cu ploaie
o poezie de sentimente marete
e ploaia de-afara
e ploaia din mine
se scurg stresini afara
se scurg ganduri in mine
se preling in suflet amintiri
e ploaie
ma gandesc la muribunzi
si ma gandesc la suferinzi
m-imainez un mort de frig
si nu ma mai intreb \'de ce?\'
caci ignoranta-ngheata inimi
si inimi se opresc si nu mai bat
bat ceasuri de
As da din egoism
O clipa de fericire
Daca as avea
Pentru un loc
Unde sa-mi lipseasca
Suferinta nascuta
Din singuratate
Dorindu-mi sa ma regasesc
Daruind inca o clipa
Fericita
Si tot asa as
MS