Poezie
Efemer…etern
1 min lectură·
Mediu
Stau singura pe malul marii si privesc un val.
Vad cum se formează, cum vine si se sparge la mal
In urma lui vin altele, vin sute de mii
Vin…dar si ele vor sfarsi.
Privesc marea in depărtare
Si pare fara de sfarsit.
Si daca mă gândesc…hotare are,
Deci are si ea un sfarsit.
Ridic sclipirea ochilor spre cer
Încet, încet, încep sa sper
Poate am găsit infinitul…
Sau poate chiar cerul este sfarsitul.
Mă „uit” la mine. Eu ce sunt?
Știu cavoi avea un sfarsit, căci am avut un început
Acestei clipe care tocmai s-a sfarsit, sau tocmai a-nceput
Vreau sa-i spun: „Stai, vreau sa ascult!”
Vreau sa ascult un val, o mare si un cer
Ce-mi spun ca nu e totul efemer
Ca undeva exista Dumnezeu
Si ca etern e sufletul meu…
001.940
0