Poezie

Soare...de primavara

2 min lectură·14 februarie 2012

Mediu

Amurg deșirat mă simt... e primăvară...iar

Florile umplând verzile câmpii

Sunt jertfa soarelui ce se pierde

Puțin câte puțin, ca un vals – un, doi, trei

Cu fiecare an ce prin el trece,

Obligându-l să o ia din nou de la-nceput

Monoton - ca un glas de copil

Spunând alfabetul pentru-a nu știu câta oară

Oare cât va mai dura

Până când soarele se va supăra?

Și se va închide într-o cutie

Într-un pod prăfuit, printre jucării stricate,

Sub un pian cu coarde ruginite,

Din care doar rareori răsună

Tânguirea timpului ce se împiedică

Și cade într-un ceasornic de perete

Din camera unui copil ce nu mai e...

Cireșii în floare și-ar plânge albul

Ce li s-ar scurge ca ploile în mare

Galbenele narcise și-ar dărui culoarea

Ochilor de gâze ce n-ar mai ști să zumzăie

Ne-am închide în case

Și am dormi un somn lung

Mai lung decât orizontul

Și mai adânc decât viața

Așteptând să ne fie frig în amintire,

Să ne-ntroienim simțirea

Ca să sorbim lumina din zăpezi și țurțuri

Să pansăm soarele, să îl lipim de cer,

Să îi dăm un nume și să-l învârtim apoi

Ca pe-o morișcă cu care alergam copii

În timpuri pierdute, în lumi ce nu erau

Decât globuri de jucărie în care ninge...

Dar cu ce am desena soarelui și zâmbet?

001.894

Moarcăș Monica. “Soare...de primavara.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/moarcas-monica/poezie/14001021/soare-de-primavara

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.