mmmmmmmmmmmm

recitesc poezia ta si nu-mi dau seama daca sunt serios sau nu...si totusi nu inteleg cum apare speranta asta dintr-o tentativa esuata de suicid...speranta nu se poate naste din lasitate!
imi place mult poezia,dar nu prea ma impac cu finalul pe care l-ai gasit(e doar o parere)...

incerc sa-mi imaginez o eventuala scena de lupta intre tine si tanti aia cu coasa...un ring plin de noroi,urlete,zgarieturi,trageri de par,injuraturi sau de ce nu,chiar lovituri sub centura...si trofeul mult ravnit,o urna plina cu lacrimi,pentru a spala pacatele sau noroiul...