MITRUT S IOAN

unde-i cel al carui cantec te-a ucis lasandu-si arcul-curcubeu si sagetile-i violete drept dovada de unde a venit si incotro s-a dus strainul infasurat in umbra? unde-i cel ce ti-a furat

in amurg de april ai ciupit coarda facand sa vibreze infinitul din mine ne-am pierdut eu in visele tale tu in carnea mea eu la un capat al mitului tu la celalalt scapate din pestera vantului

din navodul plin atarna cate o litera se zbat ca pestii pe uscat alunecand pe gheata intelectului isi depun icrele departe de inima le transam profesional consoanele intr-o parte vocalele

un vis izgonit din rai de propriul vis fugind continuu de propriul eu in bratele altui vis etern hartuit de mania starnita de propriul vis cateva cuvinte pierdute pe drum amintind

va muri zambetul copilului din fotografie va muri steluta din ochii tai va muri ondulatia buclelor tale va muri flacara din felinar va muri apa din pahar va muri cuvantul cimitirul va

imi ceri sa-ti spun cuvinte frumoase dar tu nu vezi ca braconierii au pus sapte lacate pe ele? imi ceri sa te iubesc dar tu nu vezi cu cata pasiune ma urasc? imi ceri sa fiu perfect dar tu

pe piscurile inzapezite a dintilor tai bucati din lumea roz a carnii mele intregesc poemul tau pe pantele limbii mele firicele din saliva ta petrec mireasa spre caminul ei din tara de

ajungand ecoul pana la mine stiu ca existi undeva undeva in tara minunilor a luminilor a fericirii unde stapana fiind suferi de lipsa de lumina si fericire imi spune asta mana ta pe care o

dupa dex ploaia este precipitatie atmosferica sub forma de picaturi de apa provenite din condensarea vaporilor din atmosfera... o versiune cam amorfa! la concret ploaia este iubirea

primavara soarele framanta lutul a cata oara?a cata oara? ce dulce e sarutul in primavara in primavara ghioceii isi iau adio si se duc incotro? incotro primavara?

in varful degetului aratator e isus rastignit in varful degetului aratator imi duce crucea in varful degetului aratator il acuz in varful degetului aratator e samanta si vantul

sunt amintire nascut de o amintire si care dispar intr-o alta amintire sunt vis nascut de un vis care dispar intr-un alt vis sunt vantul ce-si rascoleste propria cenusa sunt

ai trait o viata-n saracie trecand din agonie-n agonie? ai tras in jug ca un bou edificandu-l pe omul nou? ti s-a furat cuvantul identitatea ti-au rastignit libertatea? ti-au luat apele

printre ramuri picura luna undeva cerul explodeaza speriind vantul care rupe crengi in fuga-i oarba charon imbarca ultimele flori de tei poezia tandari in traista colbului se aude suspinul

copil fiind imi cerea-i sa fiu de nota zece acasa la scoala pe strada dar despre iubire nici un cuvant la prima dragoste am fost de nota patru de atunci repet examenul intru-na pana la

stiam ca va veni femeia-pasare un falfait de aripi si am disparut in puful alb

eram vanzator la coltul de strada ce duhnea a cantec de leagan unde-si dadeau intalnire simetrii ciudate sclave galante tangente si aluzii latente din orasul pustiu sau fantoma unde vantul

merg adancit in pamant sa nu-mi miroase picioarele din cauza ranilor sangerande dobandite de atata mers in gol merg cu buzele strans lipite sa nu-mi puta gura de cerul innorat din ea de

se darama zidurile caramizile isi recapata libertatea mortarul nu mai strange din dinti ideea prinde aripi calculul probabilitatilor se reactualizeaza iar cenusa devine vant

duritatea stancii se masoara in batai de inima pe minut in fisura sa agonizeaza atomii despuiati de lumina iar semnul inmultirii pregateste patul germinativ timpul dintre nasterea a doua stele

vreau sa scriu despre moartea banalitatii despre incretitura rochiei tale despre picioarele de lemn ale calului troian despre mumiile receptionand undele radio vreau sa ating privirea

esti sluta ba tu esti urat astea in conditii normale dar daca am fi numai noi doi? esti o vipera tu esti un animal astea in conditii normale dar daca am fi numai noi doi? fara tine viata

mitul s-a nascut cu noi doi cand domneau inca ninsori si ploi traieste alaturi de noi cand seceta ne plimba goi va muri cand nunta va fi in toi cand ramele vor dansa cu noi

dansul sabiilor ii umplea sangele-i de taur neimblanzit buchet de stele si luciri divine aduceau armonie in corpu-i mladios era de vita nobila cu rude mari imparatesti nelipsit de la