Poezie
regasirea
1 min lectură·
Mediu
vii spre mine sub forma
unui copac smuls din
uitarea actualizata de
uraganul din aparatu-mi
circulator cu radacinile
pline de lut care zici
ne va feri de ochii lumii
in cazul ca vom face
dragostea perfecta
frunzele inebunite
de atata vijelie ca niste
degete pricepute ma dezbraca
de carne lasand goale
crengile sistemului nervos
flori de mucegai se inalta
din soarta transformata
in opinca gasind cheia
cifrului incepem sa
zavoram lumea in noi
012.569
0
de undeva atat de departe
incat nici gandul,
nici pasul meu
nu poate ajunge.
vii spre mine de undeva,
din locul unde padurile,
ajung cu bratele la ceruri,
si apele rad printe ierburi verzi.
Doar eu mereu aproape
mereu mai aproape
te astept precum zorii zilei
primul sarut al soarelui
pe glezna subtire
al unui crin singuratic.
Printre flori si fluturi
intr-o zi te voi regasi,
ma vei regasi.
Intr-o zi...
Intr-o zi...