Poezie
Poezia poeziei
1 min lectură·
Mediu
Pe urma mea țipă amintirea ta
Și-n urma ei-s atâtea urme urlătoare
Ce le-am călcat peste nisip
să se spulbere de vânt .
Te-am iubit !
probabil așa de mult că nu te-am mai iubit .
Sau poate ,șezând în păcate
m-ai-nțepat c-un spin de trandafir ;
Ori m-ai ucis cu-o sabie ucigându-te pe tine .
Un nor - se poate - peste razele-mi stelare .
Ori poate pomul a fost de vină ...
Ori poate mâna ta cea caldă ,slabă și suavă ,albă ...
Atât de tare ,
Asurzitor
urlă-n urma mea
un spin de adiere ,
un vânt strălucitor ,
o urmă de tăcere ,
o vină .
„E moartă urma`ceasta
Și moartă sunt și eu :
Cum ea e fără viață
Fără tine dorm mereu
Și numai când bate-o amintire
Se mai umblă asupră-mi
Unduire după unduire .”
002245
0