Ploaia inca isi rataceste stropii pe pamantul satul de arsita veri. Iar eu pasesc printre ei ajungand pe malul marii care isi agita si ea nervoasa valurile sub privirea pescarusilor care tipa cu
erai aici si marea lumea ne-astepta
eram tacuti si reci ca\'ntotdeauna
ca\'n dulcele abis ne-om scufunda
uitati de lume si de ura
visam la lumi nebanuite
si nestiutul ne\'ncanta
uitati de
a venit deasupra,incet,cu pasi orbi
n-a simtit-o pasind prin fata portii
trecuse de miezul noptii
iar clopotul suna din ce in ce mai stins...
si-a dus degetul peste buzele lui
linistea
Intuneric , clopotele unei biserici se aud batand a moarte, undeva in noapte, pierzandu-se in umbre. In camera luminata de cateva lumanari negre, insangerate, se afla doar doua suflete, el si ea.
MC