mirela visinescu
Verificat@mirela-visinescu
„express yourself!”
nascuta-27-02-1970.
Nu ma intelege gresit, nu zic ca mesajul e pueril, nu e.Ce-mi stirneste imaginea asta este poate maniera-avalansa, de zeci de intrebari ridicate in acelasi timp...
Pe textul:
„Respirand poate" de Dorian Duma
Pe textul:
„Stihuri chinezesti de primavara" de DAB
care era grecul ala antic care locuia in butoi? diogene?
remarcabil curajul cu care explorezi posibilitatile!
Pe textul:
„într-o doagă" de Alexandra Gologan
Pe textul:
„Sah etern" de retras
Multumesc ca ai trecut si pe la mine prin ograda. Si multumesc pentru comentariu. Da, as zice ca rima e intre suferinda si pe moarte dupa standarde, in poezia mea. Imi place sa pastrez o anumita asimetrie, si o oarecare rupere de ritm. N-am dus-o catre rima corecta fiindca a fost prea aproape de ce am vrut sa spun de la prima mina, nu cred ca as putea s-o duc mai aproape de atit. Pe viitor promit ( :-) ) sa fiu mai prudenta.
PS:
vad ca studiul de nud a fost cel mai vizionat dintre poeziile tale. Un pic de \"nud\" bine plasat se pare ca nu strica niciodata :-)
Pe textul:
„STUDIU DE NUD" de Gabriel Daniel Dorobantu
Tin la parerea ta si apreciez ca ai citit si ai dat o opinie, am sa experimentez mai cu grija data viitoare.
Pe textul:
„Romanta de Pitesti" de mirela visinescu
Poezia incerca sa surprinda aspectul de lipsa de perspective si de culoare si atmosfera comunista...care nu s-au schimbat din perioada de trista amintire si pina acum. Cel putin vizual, am regasit Pitestiul exact la fel, in septembrie, cind am trecut pe acasa. Cele doua trei banci noi si nu stiu ce banere ori firme cu beculete nu i-au sters aspectul general. Iar sumbra lipsa de perspective era exact la locul ei fara adaosuri decorative :-)
Multumesc pentru ca ai citit si pentru ca ai comentat.
Pe textul:
„Romanta de Pitesti" de mirela visinescu
Pe textul:
„anticredo poetic" de alex bâcu
Ma impresioneaza fluenta versificatiei, cum faci, domne?
Pe textul:
„Clopotele ultimei vecernii" de dan tristian
Pe textul:
„Intamplare intamplatoare (fabula)" de Romeo Rostas
Dar cine sa fie cei doi \"fiorosi\" fotbalisti?
Lipseste precizia cu care ti-ai obisnuit cititorii fideli.
Am notat mesajul tau trecut.
Scuze pentru raspunsul intirziiat.
Pe textul:
„IREZISTIBILA ATRACTIE" de Gabriel Daniel Dorobantu
Poezie fara cuvinte-compromis, fiecare cuvint are semnificatie precisa, nu e loc de cuvinte decorative, briz-brizuri care sa insele cititorul.Cuvint - imagine.
As putea sa jur ca pupilele mi se dilata-contracta la fiecare vers.
Cit despre dedicatie...iti multumesc, m-a magulit enorm (zimbesc de vreo jumatate de ora la ecranul calculatorului, cautindu-mi cuvintele :-) ). Dar e un cadou prea mare! Faptul ca pot sa citesc poeziile astea atit de fascinante mi se pare cadou suficient din partea ta...Multumesc!
Pe textul:
„FLASH-BACK" de Gabriel Daniel Dorobantu
-cred ca primul vers e deosebit de frumos si ar fi cam chintesenta intregii poezii, dar un al doilea vers care mi s-a parut tot asa de exceptional de frumos e \"cind ne-am soptit vorbe de sare\"...
-cred ca e cam evaziva, in general, sau mai precis isi pierde din mesaj pe drum,in cautarea rimelor si a cuvintelor.
Pe textul:
„iubire-n vertical" de pop romeo
E simpla, naturala, curge ( si unge :-) )
Foarte frumoasa, intr-adevar...
Pe textul:
„PEISAJ DUPÅ BÅTÅLIE" de Gabriel Daniel Dorobantu
Pe textul:
„PEISAJ DUPÅ BÅTÅLIE" de Gabriel Daniel Dorobantu
Pe textul:
„Ursi aproape albi" de Alien Lifeform
Pe textul:
„Un mos, o baba, un drumet" de retras
Pe textul:
„Exercițiu de profeție" de dan tristian
Pe textul:
„Polinezia mea" de Vlad Stangu
Si cine e sa masoare care sufera mai mult in fata unei asemenea istorii? Cind a murit taica-meu am vazut diverse categorii de oameni si feluri de a compatimi...tanti lenuta (sora lui taica-meu) care mai toca la varza, mai stergea o lacrima , mai striga la gogu\' s-o lase mai moale cu tzuica (cam toate in acelasi timp), Florea lu\' Lungu, la 90 de ani, speriat, uitindu-se cu gura cascata ba la tata (tinar si rosu in obraji cum il colorasera la morga), ba imprejur sa gaseasca pe cineva mai tare ca sa-l linisteasca, bunica-meu care statea ca stana de piatra si plingea cu lacrimi mici de copil (precis se simtea tare vinovat ca ii zisese \"f\'o doua\" lui tata taman in ajunul infarctului...),eu care nu intelegeam nimic si nu plingeam, nu rideam, nu munceam, nu faceam nimic decit mimam tristetea, cu grija sa nu dau nastere la mizerabile birfe...Si crede-ma, mi-am revenit abia dupa vreo 4 ani...Abia atunci m-am prins cam cit suferisem de fapt in tot timpul asta...
Compasiunea e ca acceleratia gravitationala: aceeasi si pentru elefantul aruncat de la balcon ca si pentru soricel...Nu zici?
P.S. si fac pariu ca o sa fii cu ochii cit cepele la Larry King deseara...
Pe textul:
„Link catre poezia unui invingator" de Radu Tudor Ciornei
